rătuti

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

• AFI: /rə.tu'ti/

Verb

Conjugarea verbului (se) rătuti
Infinitiv	a (se) rătuti
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) rătutesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) rătutească
Participiu	rătutit
Conjugare	IV

1. (v.refl.) (reg.) a-și pierde capul, a se zăpăci, a înnebuni.

Cuvinte derivate

• rătutire
• rătutit
• rătutiș

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online