turturel

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din turturea + sufixul -el.

Pronunție

  • AFI: /tur.tu'rel/


Substantiv


Declinarea substantivului
turturel
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ turturel turturei
Articulat turturelul turtureii
Genitiv-Dativ turturelului turtureilor
Vocativ turturelule turtureilor
  1. bărbătușul turturelei.


Traduceri

Referințe