ugui

română

Etimologie

Onomatopee.

Pronunție

• AFI: /u.gu'i/

Verb

Conjugarea verbului ugui
Infinitiv	a ugui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	'
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să uguie
Participiu	uguit
Conjugare	IV

1. (v.intranz.) (despre porumbei și turturele) a scoate sunete caracteristice speciei; a gânguri.

Cuvinte derivate

• uguire
• uguit

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online