gânguri

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Variante

Etimologie

Formație onomatopeică.

Pronunție

  • AFI: /gɨn.gu'ri/


Verb


Conjugarea verbului
gânguri
Infinitiv a gânguri
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
gânguresc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să gângurească
Participiu gângurit
Conjugare IV
  1. (v.intranz. și tranz.) (despre copiii mici) a scoate sunete disparate, încă nearticulate în cuvinte.
  2. (v.intranz.) (despre porumbei și turturele; la pers. 3) a scoate sunete caracteristice speciei.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe