umpire
engleză
(English)
Etimologie
Din engleză medie noumpere, care provine din franceză veche nonper („număr impar”) < din non („nu, ne-”) + per („egal”).
Pronunție
- AFI: /ˈʌmpaɪə(ɹ)/
Substantiv
umpire, pl. umpires
- (sport; la tenis) arbitru
- (sport; la crichet) arbitru
- (sport; la baseball) arbitru
- The umpire called the pitch a strike.
- (sport; la fotbal american) arbitru
- The umpire must keep on his toes as the play often occurs around him.
- (sport; la fotbal australian) arbitru
- (jur.) arbitru; (spec.) judecător, mediator
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Vezi și
Verb
| Conjugarea verbului to umpire | |
| Infinitiv | to umpire |
| Prezent simplu pers. 3 sg. |
umpires |
| Trecut simplu | umpired |
| Participiu trecut | umpired |
| Participiu prezent | umpiring |