unaccompanied

engleză

(English)

Etimologie

Din prefixul un- +‎ accompanied.

Pronunție

• AFI: /ˌʌnə'kʌmpənid/

Adjectiv

unaccompanied (comp. more unaccompanied, sup. most unaccompanied)

1. neînsoțit, solitar, singular

   An unaccompanied minor is a child without the presence of a legal guardian.

2. (muz.) fără acompaniament
3. (afaceri) separat, nesusținut

Sinonime

• 1: solitary, unattended
• 2: (muz.) solo

Antonime

• accompanied

Referințe

• [1]
• Dicț. E-R de afaceri, ISBN 973-681-274-X, POLIROM.