unaccompanied

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

engleză

(English)

Etimologie

Din prefixul un- +‎ accompanied.

Pronunție

  • AFI: /ˌʌnə'kʌmpənid/


Adjectiv

unaccompanied (comp. more unaccompanied, sup. most unaccompanied)

  1. neînsoțit, solitar, singular
    An unaccompanied minor is a child without the presence of a legal guardian.
  2. (muz.) fără acompaniament
  3. (afaceri) separat, nesusținut

Sinonime

Antonime

Referințe