însoți

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din în + soț.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.so'ʦi/


Verb


Conjugarea verbului
(se) însoți
Infinitiv a (se) însoți
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) însoțesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) însoțească
Participiu însoțit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a merge împreună, a întovărăși, a petrece pe cineva pe un drum, într-o călătorie etc.; a acompania.
    L-a însoțit până la poartă.
    Te însoțesc oriunde vei pleca.
  2. (rar) a acompania pe cineva la un instrument.
  3. (v.refl. recipr.) (pop.) a se întovărăși, a se asocia cu cineva.
  4. (v.tranz.) a adăuga ceva (spre completare sau lămurire).
    Însoțesc vorbele cu gesturi energice.
  5. (v.refl. recipr.) (pop.) a se căsători.
  6. a se împerechea.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe