Sari la conținut

unulea

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din unu + le + a.

Pronunție

  • AFI: /ˈu.nu.le̯a/


Numeral

  1. (num.ord.) (precedat de art. „al”, „a”; în numerale ordinale compuse, indicând unitatea care urmează după zeci, sute, mii etc.; de obicei adjectival)
    A treizeci și una pagină


Traduceri

Referințe