Sari la conținut

urâțire

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din urâți.

Pronunție

  • AFI: /u.rɨ'ʦi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
urâțire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ urâțire urâțiri
Articulat urâțirea urâțirile
Genitiv-Dativ urâțirii urâțirilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a urâți și rezultatul ei.


Traduceri