urător

română

Etimologie

Din a ura + sufixul -ător.

Pronunție

• AFI: /u.rə'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului urător
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	urător	urători
Articulat	urătorul	urătorii
Genitiv-Dativ	urătorului	urătorilor
Vocativ	urătorule	urătorilor

1. colindător (care urează).

Cuvinte derivate

• urătoare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• rourat

Referințe

• DEX '98 via DEX online