colindător

română

Etimologie

Din a colinda + sufixul -ător.

Pronunție

• AFI: /ko.lin.də'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului colindător
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	colindător	colindători
Articulat	colindătorul	colindătorii
Genitiv-Dativ	colindătorului	colindătorilor
Vocativ	colindătorule	colindătorilor

1. persoană care colindă, care cânta colinde.

Cuvinte derivate

• colindătoare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online