uralit
română
Etimologie
Din germană Uralit, franceză uralite.
Pronunție
- AFI: /u.ra'lit/
Substantiv
| Declinarea substantivului uralit | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | uralit | invariabil |
| Articulat | uralitul | invariabil |
| Genitiv-Dativ | uralitului | invariabil |
| Vocativ | uralitule | invariabil |
- (min.) varietate de hornblendă cu aspect fibros.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online