urcător

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a urca + sufixul -ător.

Pronunție

  • AFI: /ur.kə'tor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
urcător
Singular Plural
Masculin urcător urcători
Feminin urcătoare urcătoare
Neutru urcător urcătoare
  1. (despre plante) care se agață, se urcă; agățător, suitor.


Traduceri

Anagrame

Referințe