urcător

română

Etimologie

Din a urca + sufixul -ător.

Pronunție

• AFI: /ur.kə'tor/

Adjectiv

Declinarea adjectivului urcător
	Singular	Plural
Masculin	urcător	urcători
Feminin	urcătoare	urcătoare
Neutru	urcător	urcătoare

1. (despre plante) care se agață, se urcă; agățător, suitor.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• curator

Referințe

• DEX '98 via DEX online