urcuș

română

Etimologie

Din a urca + sufixul -uș.

Pronunție

• AFI: /urˈkuʃ/

Substantiv

Declinarea substantivului urcuș
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	urcuș	urcușuri
Articulat	urcușul	urcușurile
Genitiv-Dativ	urcușului	urcușurilor
Vocativ	urcușule	urcușurilor

1. faptul de a (se) urca.
2. loc, drum care este în pantă, care urcă.

Locuțiuni

• (loc.adv.) În urcuș = în sus, în pantă.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cusur

Referințe

• DEX '98 via DEX online