Sari la conținut

urechea

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din ureche.

Pronunție

  • AFI: /u.reˈke̯a/


Verb


Conjugarea verbului
urechea
Infinitiv a urechea
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
urechez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să urecheze
Participiu urecheat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a trage pe cineva de urechi (pentru a-l pedepsi); (p.gener.) a bate (un copil).

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe