urecheală
română
Etimologie
Din a urechea + sufixul -eală.
Pronunție
- AFI: /u.re'ke̯a.lə/
Substantiv
| Declinarea substantivului urecheală | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | urecheală | urecheli |
| Articulat | urecheala | urechelile |
| Genitiv-Dativ | urechelii | urechelilor |
| Vocativ | urecheală | urechelilor |
- faptul de a urechea; pedeapsă aplicată cuiva prin tragere de urechi; (p.gener.) bătaie (dată unui copil).
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online