urgentare

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din urgenta.

Pronunție

  • AFI: /ur.ʤen'ta.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
urgentare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ urgentare urgentări
Articulat urgentarea urgentările
Genitiv-Dativ urgentării urgentărilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a urgenta și rezultatul ei.


Traduceri