urluitoare

română

Variante

• uruitoare

Etimologie

Din a urlui + sufixul -toare.

Pronunție

• AFI: /ur.lu.i'to̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului urluitoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	urluitoare	urluitori
Articulat	urluitoarea	urluitorile
Genitiv-Dativ	urluitorii	urluitorilor
Vocativ	urluitoare	urluitorilor

1. mașină cu care se urluiesc boabele sau turtele furajere de semințe oleaginoase.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online