urmare

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din urma.

Pronunție

  • AFI: /ur'ma.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
urmare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ urmare urmări
Articulat urmarea urmările
Dativ-Genitiv urmării urmărilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a urma și rezultatul ei.


Traduceri