urma
Sari la navigare
Sari la căutare
română
Etimologie
Din urmă.
Pronunție
- AFI: /ur'ma/
Verb
Conjugarea verbului urma | |
Infinitiv | a urma |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
urmez |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să urmeze |
Participiu | urmat |
Conjugare | I |
- (v.tranz. și intranz.) a merge în urma cuiva; (p.ext.) a pleca împreună cu cineva, a însoți.
- (v.tranz.) a fi alături de cineva (într-o acțiune).
- (v.tranz.) a merge înainte pe un anumit traseu, pe drumul apucat.
- (v.tranz. și intranz.) a respecta o anumită indicație primită, a se conduce după..., a proceda conform cu...; a se conforma.
- (v.tranz. și intranz.) a frecventa o formă de învățământ.
- (v.tranz. și intranz.) a veni, în timp, după cineva sau ceva (luându-i locul); a succeda.
- (v.intranz.) a succeda cuiva într-un post, într-o demnitate; a înlocui pe cineva.
- (v.intranz.) a-și avea locul după cineva sau ceva într-o ierarhie.
- (v.tranz. și intranz.) a duce mai departe un lucru început; a continua.
- (v.tranz. și intranz.) (spec.) a continua vorba începută, textul început; a spune sau a scrie mai departe.
- (v.intranz.) a avea loc, a se produce, a se îndeplini (după...).
- (v.intranz.) a rezulta, a însemna.
- (v.tranz.) (cu valoare de semiauxiliar) a trebui, a fi nevoie.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
bosniacă
(bosanski)
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
urma
croată
(hrvatski)
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
urma