usturătură

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a ustura + sufixul -ătură.

Pronunție

  • AFI: /us.tu.rə'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
usturătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ usturătură usturături
Articulat usturătura usturăturile
Genitiv-Dativ usturăturii usturăturilor
Vocativ usturătură usturăturilor
  1. usturime.


Traduceri

Referințe