ustura

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din latină ustulare.

Pronunție

  • AFI: /us.tu'ra/


Verb


Conjugarea verbului
ustura
Infinitiv a ustura
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
-
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să usture
Participiu usturat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a provoca cuiva o senzație dureroasă de înțepătură, de urzicare sau de arsură.
    Îl ustură limba.
  2. (fig.) a provoca cuiva o durere fizică sau morală; a lovi, a îndurera.

Cuvinte derivate

Expresii

  • A ustura (pe cineva) inima (sau la inimă) = a simți o extraordinară durere sufletească


Traduceri

Referințe