vânare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din vâna.

Pronunție

  • AFI: /vɨ'na.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
vânare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ vânare vânări
Articulat vânarea vânările
Genitiv-Dativ vânării vânărilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a vâna și rezultatul ei.


Traduceri