vânticel

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din vânt + sufixul -icel.

Pronunție

  • AFI: /vɨn.ti'ʧel/


Substantiv


Declinarea substantivului
vânticel
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ vânticel vânticele
Articulat vânticelul vânticelele
Genitiv-Dativ vânticelului vânticelelor
Vocativ vânticelule vânticelelor
  1. vântuleț.


Traduceri

Referințe