vântușor

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din vânt + sufixul -ușor.

Pronunție

  • AFI: /vɨn.tu'ʃor/


Substantiv


Declinarea substantivului
vântușor
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ vântușor vântușoare
Articulat vântușorul vântușoarele
Genitiv-Dativ vântușorului vântușoarelor
Vocativ vântușorule vântușoarelor
  1. (rar) vântuleț.


Traduceri

Referințe