vânturar

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din vânturi (pluralul lui vânt) + sufixul -ar.

Pronunție

  • AFI: /vɨn.tu'rar/


Substantiv


Declinarea substantivului
vânturar
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ vânturar vânturare
Articulat vânturarul vânturarele
Dativ-Genitiv vânturarului vânturarelor
Vocativ vânturarule vânturarelor
  1. (rar) evantai.


Traduceri

Referințe