vânturar
Etimologie
Din vânturi (pluralul lui vânt) + sufixul -ar.
Pronunție
- AFI: /vɨn.tu'rar/
Substantiv
| Declinarea substantivului vânturar | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | vânturar | vânturare |
| Articulat | vânturarul | vânturarele |
| Genitiv-Dativ | vânturarului | vânturarelor |
| Vocativ | vânturarule | vânturarelor |
- (rar) evantai.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online