vânturare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din vântura.

Pronunție

  • AFI: /vɨn.tu'ra.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
vânturare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ vânturare vânturări
Articulat vânturarea vânturările
Genitiv-Dativ vânturării vânturărilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a vântura și rezultatul ei.


Traduceri