vânturare
Etimologie
Din vântura.
Pronunție
- AFI: /vɨn.tu'ra.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului vânturare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | vânturare | vânturări |
| Articulat | vânturarea | vânturările |
| Genitiv-Dativ | vânturării | vânturărilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a vântura și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri