vârfuire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din vârfui.

Pronunție

  • AFI: /vɨr.fu'i.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
vârfuire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ vârfuire vârfuiri
Articulat vârfuirea vârfuirile
Genitiv-Dativ vârfuirii vârfuirilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a vârfui și rezultatul ei.


Traduceri