vârfui

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din vârf + sufixul -ui.

Pronunție

  • AFI: /vɨr.fu'i/


Verb


Conjugarea verbului
vârfui
Infinitiv a vârfui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
vârfuiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să vârfuiască
Participiu vârfuit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a face vârf unei grămezi.
  2. (v.tranz.) a umple până sus un vas, un recipient etc.; a facefie plin ochi.
  3. (v.tranz.) (fig.) (despre munți, culmi etc.) a-și înălța, a-și profila vârful.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe