vecuire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din vecui.

Pronunție

  • AFI: /ve.ku'i.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
vecuire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ vecuire vecuiri
Articulat vecuirea vecuirile
Genitiv-Dativ vecuirii vecuirilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a vecui și rezultatul ei.


Traduceri