Sari la conținut

vecui

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din veac + sufixul -ui.

Pronunție

  • AFI: /ve.kuˈi/


Verb


Conjugarea verbului
vecui
Infinitiv a vecui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
vecuiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să vecuiască
Participiu vecuit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) (pop.) a locui, a trăi, a petrece vreme îndelungată undeva sau cu cineva.


Traduceri

Anagrame

Referințe