vehicula

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză véhiculer.

Pronunție

  • AFI: /ve.hi.ku'la/


Verb


Conjugarea verbului
vehicula
Infinitiv a vehicula
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
vehiculez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să vehiculeze
Participiu vehiculat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (rar) a face să circule, a difuza, a transmite, a răspândi.


Traduceri

Referințe