vehicula

română

Etimologie

Din franceză véhiculer.

Pronunție

• AFI: /ve.hi.ku'la/

Verb

Conjugarea verbului vehicula
Infinitiv	a vehicula
Indicativ prezent pers. 1 sg.	vehiculez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să vehiculeze
Participiu	vehiculat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) (rar) a face să circule, a difuza, a transmite, a răspândi.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online