vergență

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză vergence.

Pronunție

  • AFI: /ver'ʤen.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
vergență
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ vergență vergențe
Articulat vergența vergențele
Genitiv-Dativ vergenței vergențelor
Vocativ vergență vergențelor
  1. (fiz.) mărime caracteristică unui sistem optic centrat, egală cu inversul distanței focale.


Traduceri

Referințe