veric

română

Etimologie

Din văr + sufixul -ic.

Pronunție

• AFI: /'ve.rik/

Substantiv

Declinarea substantivului veric
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	veric	verici
Articulat	vericul	vericii
Genitiv-Dativ	vericului	vericilor
Vocativ	vericule	vericilor

1. (pop. și fam.; ca termen de adresare) diminutiv al lui văr.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online