veric

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din văr + sufixul -ic.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
veric
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ veric verici
Articulat vericul vericii
Genitiv-Dativ vericului vericilor
Vocativ vericule vericilor
  1. (pop. și fam.; ca termen de adresare) diminutiv al lui văr.


Traduceri

Referințe