verif

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din bulgară вeрeв (verev).

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
verif
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ verif invariabil
Articulat veriful invariabil
Genitiv-Dativ verifului invariabil
Vocativ verifule invariabil


Locuțiuni

  • (loc.adj.șiadv.; în legătură cu felul de a așeza, a îndoi sau a croi o stofă) În verif = (așezat) în diagonală, pieziș.


Traduceri

Referințe