verighetă

română

Etimologie

Din verigă + sufixul -etă. Confer neogreacă βεργχετα (verghéta).

Pronunție

• AFI: /ve.ri'ge.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului verighetă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	verighetă	verighete
Articulat	verigheta	verighetele
Genitiv-Dativ	verighetei	verighetelor
Vocativ	verighetă	verighetelor

1. inel de metal (prețios, fără pietre) purtat ca simbol al legăturii dintre logodnici sau soți.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online