veritate

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză vérité < latină veritas, veritatis.

Pronunție

  • AFI: /ve.ri'ta.te/


Substantiv


Declinarea substantivului
veritate
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ veritate verități
Articulat veritatea veritățile
Dativ-Genitiv verității verităților
Vocativ veritate verităților
  1. (rar) realitate, adevăr.


Traduceri

Referințe