versifica

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză versifier < latină versificare.

Pronunție

  • AFI: /ver.si.fiˈka/


Verb


Conjugarea verbului
versifica
Infinitiv a versifica
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
versific
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să versifice
Participiu versificat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a transpune un text (de proză), o temă etc. în versuri.
  2. (v.intranz.) (rar) a face, a scrie versuri; a versui.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe