transpune

română

Din trans- + a pune (după franceză transposer < latină transponere).

Conjugarea verbului transpune
Infinitiv	a transpune
Indicativ prezent pers. 1 sg.	transpun
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să transpuie
Participiu	transpus
Conjugare	III

(v.tranz.) a muta, a schimba ceva dintr-un loc în altul, dintr-o stare sau dintr-o situație în alta.
(v.tranz.) (fig.) a da expresie în scris, pe scenă, pe ecran etc.; a reda, a pune pe hârtie, în versuri, pe scenă etc.
(v.tranz.) a transcrie sau a executa o compoziție muzicală în altă tonalitate decât aceea în care a fost scrisă inițial.
(v.tranz.) a muta un termen dintr-o parte a unei ecuații în alta (schimbându-i semnul).
(v.refl.) (fig.) a se situa cu mintea, cu imaginația etc. în altă situație sau în alt timp.