vervenă

Vervenă

română

Etimologie

Din franceză verveine < latină verbena.

Pronunție

• AFI: /ver've.nə/

Substantiv

Declinarea substantivului vervenă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	vervenă	vervene
Articulat	vervena	vervenele
Genitiv-Dativ	vervenei	vervenelor
Vocativ	vervenă	vervenelor

1. (bot.; franțuzism) verbină.

Sinonime

• (bot.) verbină

Vezi și

• verbenacee

Traduceri

plantă; floare

azeră: minaçiçəyi (azərbaycanca) bielorusă: вербена (беларуская) (verbena) f. bulgară: върбинка (български) (vǎrbinka) f. catalană: berbena (català) f. daneză: jernurt (dansk) c. engleză: verbena (English), vervain (English) esperanto: verbeno (Esperanto) estoniană: raudürt (eesti) franceză: verveine (français) f. germană: Eisenkraut (Deutsch) n. greacă: λουίζα (Ελληνικά) (louíza) f. irlandeză: beirbhéine (Gaeilge)

italiană: verbena (italiano) f. lituaniană: verbena (lietuvių) maghiară: verbéna (magyar), vasfű (magyar) neerlandeză: ijzerhard (Nederlands) poloneză: werbena (polski) f. portugheză: verbena (português) f. rusă: вербена (русский) (verbéna) f. sorabă de sus: twjerdźenka (hornjoserbsce) f. spaniolă: verbena (español) f. suedeză: verbena (svenska) c., järnört (svenska) c. turcă: mineçiçeği (Türkçe) ucraineană: вербена (українська) (verbéna) f.

Referințe

• DEX '98 via DEX online