vestigiu
Etimologie
Din franceză vestige < latină vestigium.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului vestigiu | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | vestigiu | vestigii |
| Articulat | vestigiul | vestigiile |
| Genitiv-Dativ | vestigiului | vestigiilor |
| Vocativ | vestigiule | vestigiilor |
- (livr.) urmă din trecut; rămășiță a ceva vechi, dispărut de mult (și care prezintă o importanță documentară, culturală etc.).
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online