rămășiță

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din rămas + sufixul -iță.

Pronunție

  • AFI: /rə.mə'ʃi.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
rămășiță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rămășiță rămășițe
Articulat rămășița rămășițele
Genitiv-Dativ rămășiței rămășițelor
Vocativ rămășiță rămășițelor
  1. ceea ce a rămas dintr-un tot sau dintr-o cantitate oarecare, după ce a dispărut sau a fost utilizată cea mai mare parte; rest.
  2. ceea ce a rămas neexecutat, neîmplinit dintr-o datorie, dintr-o obligație.
  3. (înv.) ceea ce prisosește.
  4. ceea ce lipsește până la cantitatea sau limita prevăzută.
  5. (înv.) rezultatul unei scăderi; rest.

Cuvinte compuse


Traduceri

Anagrame

Referințe