veșmânt

română

Variante

• veștmânt
• vestmânt
• vesmânt

Etimologie

Din latină vestimentum.

Pronunție

• AFI: /veʃ'mɨnt/

Substantiv

Declinarea substantivului veșmânt
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	veșmânt	veșminte
Articulat	veșmântul	veșmintele
Genitiv-Dativ	veșmântului	veșmintelor
Vocativ	veșmântule	veșmintelor

1. nume generic pentru un obiect de îmbrăcăminte; (la pl.) totalitatea obiectelor care formează îmbrăcămintea cuiva.
2. (la pl.) odăjdii.

Cuvinte derivate

• înveșmânta

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online