îmbrăcăminte
Etimologie
Pronunție
- AFI: /ɨm.brə.kəˈmin.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului îmbrăcăminte | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | îmbrăcăminte | îmbrăcăminți |
| Articulat | îmbrăcămintea | îmbrăcămințile |
| Genitiv-Dativ | îmbrăcăminții | îmbrăcăminților |
| Vocativ | îmbrăcăminte | îmbrăcăminților |
- totalitatea obiectelor care îmbracă corpul omenesc (exceptând încălțămintea); veșminte, haine, straie.
- hârtie, material plastic etc. cu care sunt învelite copertele unui caiet, ale unei cărți etc.
- strat de material cu care se acoperă o piesă sau o construcție pentru a o izola, pentru a o proteja etc.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online