vibrare

română

Etimologie

Din verbul a vibra.

Pronunție

• AFI: /vi'bra.re/

Substantiv

Declinarea substantivului vibrare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	vibrare	vibrări
Articulat	vibrarea	vibrările
Genitiv-Dativ	vibrării	vibrărilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a vibra și rezultatul ei.

Cuvinte derivate

• vibra
• vibrat
• vibrație

Traduceri

faptul de a vibra

---

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină vibrare < vibrō.

Pronunție

• AFI: /vi'brare/

Verb

1. a vibra

Sinonime

• scagliare

Cuvinte derivate

• vibrazione

---

latină

(Latina)

Etimologie

Derivat regresiv din vibrō.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb

1. forma de infinitiv prezent pentru vibrō.