vibra

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză vibrer < latină vibrare.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
vibra
Infinitiv a vibra
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
vibrez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să vibreze
Participiu vibrat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) (despre corpuri sau medii) a se mișca oscilatoriu și periodic în jurul poziției sale de echilibru; a avea vibrații; a tremura, a trepida; (p.ext.) a produce sunete.
  2. (v.intranz.) (despre sunete) a răsuna.
  3. (v.intranz.) (despre voce) a avea o sonoritate tremurătoare, a exprima o emoție puternică prin tremuratul sunetelor pe care le articulează.
  4. (v.intranz.) (fig.) a pâlpâi.
  5. (v.intranz.) (fig.) (despre oameni) a fi emoționat puternic, a fremăta, a palpita (sub impresia unei emoții).

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe