viconte

română

Etimologie

Din franceză vicomte.

Pronunție

• AFI: /vi'kon.te/

Substantiv

Declinarea substantivului viconte
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	viconte	viconți
Articulat	vicontele	viconții
Genitiv-Dativ	vicontelui	viconților
Vocativ	'	'

1. reprezentant al nobilimii cu grad superior baronului și inferior contelui.

Traduceri

titlu nobiliar

aragoneză: bizconte (aragonés) bulgară: виконт (български) catalană: vescomte (català) cehă: vikomt (čeština) m. chineză: 子爵 (中文) coreeană: 자작 (한국어) daneză: vicomte (dansk) ebraică: ויקונט (עברית) engleză: viscount (English) esperanto: vicgrafo (Esperanto) estoniană: vikont (eesti) finlandeză: varakreivi (suomi) franceză: vicomte (français) m. georgiană: ვიკონტი (ქართული) germană: Vizegraf (Deutsch), Vicomte (Deutsch) ido: viskomto (Ido) islandeză: vísigreifi (íslenska) italiană: visconte (italiano) japoneză: 子爵 (日本語)

latină: vicecomes (Latina) letonă: vikonts (latviešu) lituaniană: vikontas (lietuvių) macedoneană: виконт (македонски) maghiară: várgróf (magyar) neerlandeză: burggraaf (Nederlands) m. narom: vicomte (Nouormand) norvegiană: vicomte (norsk) persană: وایکنت (فارسی) poloneză: wicehrabia (polski) portugheză: visconde (português) rusă: виконт (русский) m. slovacă: vikomt (slovenčina) spaniolă: vizconde (español) suedeză: vicomte (svenska) sârbo-croată: vikont (srpskohrvatski / српскохрватски) sârbă: виконт (српски / srpski) ucraineană: віконт (українська) vietnameză: tử tước (Tiếng Việt)