viermăt

română

Etimologie

Din vierme + sufixul -et.

Pronunție

• AFI: /ˈvjer.mət/

Substantiv

Declinarea substantivului viermăt
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	viermăt	invariabil
Articulat	viermătul	invariabil
Genitiv-Dativ	viermătului	invariabil
Vocativ	viermătule	invariabil

1. (reg.) viermărie.
2. (fig.) mulțime de oameni care merg de colo până colo.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online