viermuire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din viermui.

Pronunție

  • AFI: /vjer.mu'i.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
viermuire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ viermuire viermuiri
Articulat viermuirea viermuirile
Genitiv-Dativ viermuirii viermuirilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a viermui și rezultatul ei.


Traduceri