viermui

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din vierme + sufixul -ui.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
viermui
Infinitiv a viermui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
viermuiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să viermuiască
Participiu viermuit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) a se mișca neîncetat și în număr mare de colo până colo; a mișuna, a forfoti.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe